Datorită războiului, în anul 1939 inginerul Marcel Violet părăsea Parisul. El s-a stabilit undeva la ţară, deşi locuise doar la oraş. Spiritul său de inginer a observat că, după ploile cu descărcări electrice, vegetaţia creştea foarte rapid. I s-a părut curios acest lucru. A mai observat că animalele de la fermă sunt atrase de această apă pe care o preferă în locul apei obişnuite din adăpători.
Făcând aceaste observaţii, el a făcut următoarele experimente. Pentru a obţine apă chimic pură, a fabricat câţiva litri de apă sintetică condensând într-o spirală răcită gazele de ardere ale unei flăcări de hidrogen. A pus apa obţinută într-un cristalizator şi a depus acolo un mormoloc de broască. Acesta a murit imediat. A agitat vasul pentru oxigenare şi a depus un al doilea mormoloc. A murit şi acesta. Văzând rezultatele, a mers mai departe. A pus apa într-un balon de sticlă pe care l-a sigilat la gură prin topirea sticlei şi l-a pus pe balconul său. Era vară şi frumos. O lună mai târziu a deschis balonul şi a repetat experienţa. Mormolocul a devenit mai vioi chiar. Apa moartă devenise vie. Ce s-a petrecut? Apa din punct de vedere chimic a rămas aceeaşi !

Multă lume se întreabă dacă gătitul la „cuptorul“ cu microunde, atât de comod şi de rapid, este şi la fel de sănătos. Pe zi ce trece, apar tot mai multe dovezi cu privire la nocivitatea acestor accesorii de bucătărie, chiar dacă producătorii strigă sus şi tare că nu-i nici o problemă şi investesc enorm în reclamă.

Hidrogenul este considerat de tot mai mulţi specialişti un adevărat carburant al viitorului. Deşi poate fi obţinut relativ ieftin prin prelucrarea deşeurilor organice nereciclabile şi este o componentă secundară din compoziţia biogazului, hidrogenul nu poate fi considerat un biocarburant, fiind o substanţă anorganică. Deoarece este cel mai uşor element chimic, densitatea energetică pe care o oferă este foarte mare, el fiind ideal ca agent de transport al energiei. Această caracteristică a sa a făcut din hidrogen combustibilul utilizat în propulsia şi alimentarea energetică a navetelor spaţiale. Având o greutate foarte mică în comparaţie cu energia chimică mare pe care o înmagazinează, pare foarte uşor de transportat. Problemele apar însă atunci când se pune problema comprimării sau lichefierii lui într-un volum acceptabil. Cu toate acestea, soluţiile pentru instaurarea unei adevărate „economii bazate pe hidrogen“ nu se vor lăsa prea mult aşteptate.

Interviu luat de Michael Friedrich 

– adaptare EcoLife – 

Interviu cu Dr. Tewolde Behran Egziabher (Etiopia, 61 ani), care reprezintă ţările în curs de dezvoltare la conferinţele asupra ingineriei genetice, biodiversităţii şi brevetării genelor. Acest ecologist conduce Autoritatea Etiopiană de Protecţie a Mediului şi Institutul pentru Dezvoltare Durabilă. El vorbeşte limpede şi fără ocoliş despre riscurile ingineriei genetice.

Organismele modificate genetic – create şi cultivate pe scară largă în Statele Unite ale Americii – sînt acceptate de guvernele unor ţări ale lumii (care merg până la a le prezenta drept o rezolvare a problemei foametei), dar sînt privite, în schimb, cu neîncredere de nenumărate alte ţări şi respinse cu vehemenţă de organizaţiile ecologiste, devenind astfel un subiect foarte controversat... Unii specialişti chiar au ajuns să definească, mai în glumă, mai în serios, organismele modificate genetic ca o soluţie periculoasă la o problemă inexistentă...