preluare a unui articol de Elena Josan

Leguma comuna în zilele noastre, sfecla rosie are un trecut glorios. Se presupune ca a fost descoperita în urma cu aproape patru milenii, fiind cultivata în Iran, Babilon si Asiria pentru gustul placut al frunzelor ei. La scurta vreme a fost rândul radacinilor sa faca furori, mai ales în tarile arabe, unde a devenit si marfa pentru export.
Caravanele negustorilor plecau la drum lung spre Grecia antica si Roma, cu desagii încarcati cu marfuri, dar si cu sfecla.
O parte se consuma pe drum, iar cantitatea ramasa se vindea cu succes.
În Grecia, sfecla simboliza starea de conflict.
Când se certau sotii, deasupra usilor de la intrare se agata o cununa împletita din frunze de sfecla.
În Roma, atitudinea fata de sfecla era mai degraba respectuoasa, ea fiind considerata o leguma de lux care nu trebuia sa lipseasca de pe masa.
De aceea, împaratul Tiberius le-a si impus germanilor cuceriti de romani sa plateasca tributul în sfecla.
Se crede ca în România, sfecla a ajuns în secolul al IX-lea, initial în zona Marii Negre, odata cu ridicarea cetatilor grecesti, luând apoi drumul Rusiei. În secolul X, calugarii rusi o cultivau cu succes aproape de Marea Baltica, preparand din ea ciorbe si un bors delicios, în vreme ce pentru iernile lungi, sfecla se punea la murat, de regula împreuna cu varza si fructe de padure.
Deseori, se spune cu o doza de invidie ca stramosii erau mult mai sanatosi decât noi, datorita alimentatiei simple si cât se poate de naturale. Este adevarat! Batrânii nu aveau nevoie de cure complicate de dezintoxicare. Strictetea alimentara din zilele de post îi scutea de problemele legate de indigestii sau depuneri de colesterol.
La tara se tinea post negru obligatoriu, miercuri si vineri. În seara zilei de marti, se bea ceai din plante si apa în care s-a fiert sfecla. Toata ziua de miercuri, de la rasaritul si pâna la apusul soarelui, nu se mânca nimic. Seara, iar se bea ceai din mai multe plante (patlagina, sunatoare, musetel, roinita sau urzica) si se mâncau câteva sfecle coapte în cuptor, asezonate cu leustean si usturoi! Un asemenea regim alimentar le permitea satenilor sa ramâna activi si cu mintea limpede, pâna dupa 90 de ani.
Vom descoperi si noi însine secretele sanatatii perfecte si ale longevitatii, daca vom acorda respect si atentie nemarginitei experiente si întelepciuni populare.

SFECLA, DELICIOASA

Sfecla este un depozit nemuritor de vitamine si microelemente care, spre deosebire de restul legumelor, nu se distrug si nu se dezactiveaza în procesul de prelucrare termica. Folosirea ei în alimentatie are, pe lânga virtuti culinare, si virtuti medicale de prevenire a bolilor de sânge, deoarece întrece toate legumele (în afara de usturoi) prin continutul de fier.
Asimilarea fierului este favorizata de vitamina C, prezenta în toate partile plantei. În structura radacinii de sfecla este prezent si cuprul.
Lipsa de cupru în alimentatie provoaca incaruntirea precoce a parului, îngreuneaza procesul de consolidare a fracturilor, provoaca dereglari în activitatea pancreasului. Alt element important este zincul, prezent în cantitati foarte mari.
Datorita prezentei lui în alimentatie, functioneaza bine organele de reproducere, se previne aparitia cosurilor, a furunculozei, caderea parului.
Lipsa de zinc afecteaza vederea, poate provoca infarctul miocardic.
Sfecla contine si o cantitate mare de mangan, care apara ficatul de distrofie adipoasa (lipidoza), scade nivelul de zahar în sânge, ajuta în lupta cu scleroza si elimina surplusul de apa din organism. Sfecla contine si iod, care favorizeaza metabolismul, fiindu-le extrem de prielnica persoanelor cu obezitate si care sufera de inhibarea functiilor tiroidei.
De nepretuit este rolul iodului si în blocarea cancerului si încetinirea îmbatrânirii. Celuloza din sfecla scoate din organism toxinele, îmbunatateste functionarea tractului intestinal, fiind un remediu redutabil în tratarea obezitatii si constipatiei.

TRATAMENTE INTERNE
* Alcoolism. Complexul de metode folosite în vindecarea alcoolismului prevede si îmbogatirea organismului cu saruri de potasiu, vitamine si alte substante care ajuta la reducerea tendintei irezistibile de a consuma alcool. Cu 30 de minute înainte de masa, se beau 100 ml de suc de sfecla, iar în timpul meselor principale, de 2-3 ori pe zi, se consuma salata de sfecla rasa, fiarta sau coapta în cuptor.
* Amigdalita. În medicina populara, se folosesc mai multe preparate din sfecla, pentru tratarea amigdalitei. Pentru gargara, se foloseste apa calduta în care s-au fiert frunzele sau radacina de sfecla. O alta metoda: se da pe razatoare sfecla cruda, se umple un borcanel de 700 ml, se adauga 2-3 linguri de otet si se lasa la macerat 3 ore, amestecând periodic. Se stoarce sucul si se adauga putina miere de albine. Se face gargara la fiecare 2 ore. Pentru accelerarea vindecarii, în pauze, între gargare, se mesteca încet câte o felie de sfecla cruda.
* Anemie. Continutul bogat în fier favorizeaza ridicarea nivelului de hemoglobina în sânge. Se recomanda consumul zilnic al sfeclei în stare cruda, fiarta sau murata. De 2-3 ori pe zi, se manânca 150 g de salata din sfecla, morcovi si ridiche neagra crude, date prin razatoare, amestecate cu suc de lamâie sau smântâna.
Substantele vitale din sfecla nu se distrug prin fierbere (dar e preferabil sa fie consumata cruda)
* Bronsita cronica. Se stoarce sucul dintr-un kilogram de sfecla, se amesteca cu 1 kg miere de albine, 500 ml vin rosu de casa, un pahar de suc de morcov si 1 kg de piersici curatate de sâmburi si taiate felii. Se pune totul într-un borcan de sticla, care se introduce într-un vas cu apa calduta. Se fierbe 10-12 minute pe baie de aburi dupa primul clocot. Pe parcurs, se amesteca cu o lingura de lemn sterilizata. Se pastreaza în frigider. Se beau câte 75 g dimineata, pe nemâncate, dupa care se manânca o bucatica de unt. Doza obtinuta este pentru o singura persoana. Ajuta si la vindecarea diferitelor afectiuni ale aparatului respirator, provocate de raceala, dar si pentru profilaxia lor.
* Constipatie, ocluzii intestinale, hemoroizi, hipertensiune, varice, aritmie (fibrilatie auriculara).
Se pun la fiert 5 l de apa de izvor, si când da în clocot se adauga 500- 700 g de sfecla tocata si se ia de pe foc. Se infuzeaza 3 ore, apoi se strecoara. Se amesteca cu 150 g de zahar si o lingurita de drojdie uscata si se pune într-un loc cald, pentru 24-36 de ore. (Tratamentul va avea efect pozitiv numai în caz de renuntare categorica la bauturile alcoolice, inclusiv berea . Dupa 2-3 pahare de vin sau bere, bolile ocupa din nou pozitiile câstigate si tratamentul trebuie început de la zero.) Împreuna cu sfecla, în apa puteti sa adaugati si plante medicinale pentru afectiunile de care suferiti, de exemplu: matase de porumb, paducel, flori de castan etc. Dupa stoarcerea lichidului, din sfecla ramasa se modeleaza bilute de marimea corcoduselor si se pastreaza în frigider sau în congelator (daca sunt multe). Dimineata, pe nemâncate, se beau 300 ml de suc fermentat de sfecla. Daca dupa 30-45 de minute apare senzatia de foame, se mesteca încet si se înghite câte o biluta de sfecla. Procedeul se repeta ori de câte ori apare senzatia de foame. Daca ea nu dispare dupa consumul a 7-10 bilute de sfecla, se pot consuma si alte alimente.
* Curatarea organismului de metale grele si radioactive, dizolvarea placilor aterosclerotice din vasele sanguine. Se prepara un amestec din cantitati egale de sucuri din sfecla, morcov si ridiche neagra. Amestecul se toarna în sticle de culoare închisa si se tine 3 ore în cuptorul încalzit slab. Se bea de trei ori pe zi câte o lingura, între mese.
* Curatirea sângelui, întarirea imunitatii. 500 g de sfecla si 500 g de morcov se taie marunt. Peste legume se toarna apa clocotita cât sa le acopere (cu 2 degete) si se fierb pe foc mic timp de 30 de minute. Când legumele sunt fierte, se adauga câte o cana de stafide si caise uscate si se lasa sa mai fiarba 5 minute. Dupa racire, preparatul se amesteca cu 2 linguri de miere de albine si se lasa pentru 12 ore la racoare. Se consuma de trei ori pe zi, câte 100- 150 g , timp de o luna. Preparatul ajuta si la restabilirea fortelor organismului slabit dupa o boala grea.
* Depuneri de colesterol, constipatie. Trei litri de apa rece se toarna peste 1 kg de sfecla taiata marunt. Se adauga 6-8 crengute de urzica sau 2-3 frunze tinere de hrean. Urzica se schimba zilnic. Componentele se pun în camara, într-un borcan. Se bea câte un pahar, de trei ori pe zi.
* Dezintoxicare - un pahar de frunze de sfecla tocate se amesteca cu un pahar de zahar si 3 litri de zer. Amestecul se pune la fermentat în loc cald, ferit de lumina, acoperit cu 3 straturi de tifon. Dupa doua saptamâni se strecoara. Se beau câte unul, apoi câte doua pahare pe zi.
* Disbacterioza. Flora intestinala se restabileste cel mai rapid daca se consuma sfecla marinata. Modul de preparare: sfecla spalata bine se fierbe, se raceste, se curata de coaja si se taie felii subtiri. Înainte de a pune feliile în borcan, sfecla se cântareste. Pentru un kilogram de sfecla este nevoie de 1 litru de apa, 2 pahare de otet de mere, câte o lingurita de sare si zahar, 10 boabe de piper negru, 6 cuisoare si 2 foi de dafin. Marinata se aduce pâna la punctul de fierbere si se tine pe foc slab, 3-5 minute. Otetul se adauga dupa racire. Marinata se toarna în borcan peste feliile de sfecla. Se pastreaza la rece..
* Gripa, raceala. Se amesteca 300 g suc de sfecla cu 200 g suc de rosii, cu sucul dintr-o lamâie, 5 linguri suc de ceapa, 4 crengute de menta, sare, zahar si piper negru macinat (dupa gust). Dupa 2 ore, se scoate menta si se beau câte 50 ml suc cu înghitituri mici, între mesele principale.
* Hipertensiune. În medicina populara gasim foarte multe retete pentru reglarea tensiunii, în care ingredientul principal este sfecla. Se amesteca în parti egale suc de sfecla cu miere de albine si se beau câte 2 linguri de trei ori pe zi. În loc de miere, puteti sa-l amestecati cu suc de paducel.
* Hipertensiune cu dureri de cap si edem al picioarelor. Se storc 300 ml suc de sfecla, se amesteca cu sucul dintr-o lamâie, 1,5 l de apa si 300 g de zahar sau miere de albine. Se tin ingredientele într-un borcan de 3 l , acoperit cu tifon, într-un loc cald, pentru fermentatie. Lichidul (gen sampanie) nu se pastreaza la frigider. Se beau, de 3-4 ori pe zi, câte 100-150 ml. Regleaza tensiunea arteriala, dispar durerile de cap si vâjâiturile.
* Litiaza renala. Se taie în felii subtiri 3-4 sfecle de marime medie, curatate de coaja. Se pun într-un borcan de trei litri. Se toarna deasupra apa rece de izvor, în asa fel ca sa ramâna un loc gol de 2-3 degete. Pe gura borcanului se pune un strat de tifon. Timp de 7-8 zile, borcanul se lasa la temperatura camerei, amestecând continutul zilnic, cu o lingura de lemn, apoi lichidul se strecoara în alt vas si se pastreaza în frigider. Preparatul se bea fara restrictii. Între timp, se prepara o alta portie de bautura. În 5-6 luni, în afara de curatarea rinichilor de nisip, este posibila si îmbunatatirea digestiei si reglarea tensiunii arteriale.
* Menopauza. Deseori, în perioada climacterica apar diferite dereglari, mai ales menstruatii abundente, când se pierd cantitati mari de fier. Se bea suc de sfecla în portii mici (75-100 ml) de 2-3 ori pe zi.
* Pietre la colecist... Ca sa eliminati pietrele din colecist, concomitent cu alte metode, se foloseste si siropul de sfecla. Un kg de sfecla taiata felii subtiri se fierbe în 2 litri de apa, pâna se obtine un sirop concentrat. Se beau câte 150 ml, de patru ori pe zi, cu 40 de minute înainte de masa.

TRATAMENTE EXTERNE
* Guturai. Se pun în nas picaturi de suc de sfecla. Pentru cei mai mici, sucul se amesteca cu apa fiarta si racita, ca sa nu-i usture tare.
* Lichen, eczeme, arsuri. Se aplica terciul din sfecla timp de 4-7 zile. Cataplasma se schimba de 5 ori pe zi. Pe arsuri, se pot aplica si frunzele de sfecla strivite în palme.
* Limfostaza (elefantiazis). Edemul limfatic al picioarelor necesita un complex întreg de tratamente, printre care si comprese cu celuloza din sfecla ramasa dupa stoarcerea sucului. În acelasi timp, se bea si infuzie din frunze de patlagina. O lingura de frunze se infuzeaza în 250 ml apa fierbinte, pâna la racire. Se împarte în 2 doze si se bea dimineata si seara, cu 30 de minute înainte de masa.
* Mastopatie. Terciul din sfecla tocata, pus într-un tifon, se aplica pe locul bolnav, zilnic, 40-50 de minute.. În acelasi timp se beau câte 50 ml de suc, de doua ori pe zi, cu 30 de minute înainte de masa, timp de 25 de zile.
* Paradontoza. Se râde sfecla pe razatoarea mica. Terciul obtinut se aplica pe gingiile bolnave si se tine 25-30 de minute. Îmbunatatirea se observa peste 5-7 zile, dar tratamentul trebuie repetat câteva saptamâni (în functie de vechimea afectiunilor).

Medicina populara foloseste toate componentele sfeclei. Sfecla contine multe substante benefice (betanina, saruri de potasiu) care au efecte pozitive asupra tensiunii arteriale, asupra nivelului de colesterol, a metabolismului lipidic în celulele ficatului si a întaririi peretilor vasculari.
De regula, se stie ca sucurile de legume se beau imediat dupa ce au fost stoarse.
Nu e si cazul sucului de sfecla, care nu se bea imediat, ci trebuie lasat 2-3 ore ca sa se evapore unele ingrediente ce produc efecte negative (dureri de cap, stari de greata etc.).
Cu ajutorul sucului de sfecla ne putem testa starea de sanatate, facând un exercitiu simplu. Se beau 100 ml suc de sfecla si se manânca o salata de sfecla cruda, data prin razatoarea fina. Se urmaresc schimbarile de culoare a urinei. Daca nu sunt prezente afectiuni serioase de sanatate, culoarea nu se schimba. Daca sunt probleme de sanatate, urina capata culoarea sucului de sfecla.

VIN TONIC DIN SFECLA
În medicina populara, se foloseste din batrâni o reteta cu actiune tonica generala, care se numeste "7 pahare".
Se amesteca în cantitati egale câte 250 ml sucuri de: sfecla, morcov, ridiche neagra, usturoi, lamâie, miere de albine si vin rosu dulce (cabernet).
Amestecul se pastreaza în vase de sticla, în frigider.
Se beau câte 50 ml, de trei ori pe zi.
Cantitatea - 1750 ml - reprezinta o cura care se repeta de cinci ori pe an, cu pauze de 3-4 saptamâni.
Preparatul se recomanda pentru revitalizarea organismului dupa interventii chirurgicale, chimioterapie si în timpul tratamentelor de lunga durata.

SFECLA SI CANCERUL
Folosirea sucului de sfecla în vindecarea bolnavilor de cancer se practica în medicina populara de mii de ani.
Pigmentul din planta este actorul principal în lupta cu cancerul.
Doza zilnica minima de pigment se afla într-un kilogram de sfecla, echivalentul a 250-300 ml de suc, care trebuie consumat fara pauze, tot restul vietii..
Pigmentul nu este toxic, nu se descompune în procesul de prelucrare termica si nici în procesul de digestie.
Calitatile lui terapeutice se pastreaza si dupa fierbere la 100 grade Celsius, timp de 2 ore.
Consumul regulat de sfecla sub orice forma normalizeaza VSH-ul bolnavilor, restabileste apetitul, scade efectele negative ale tratamentelor cu radiatii.
Se recomanda feluri de mâncare unde sfecla este amestecata cu fulgi de ovaz, hrean, banana sau lapte prins.
În Centrul oncologic de la Moscova , li se prescrie bolnavilor sa consume zilnic câte 250 g de sfecla cruda, data pe razatoare fina, în 3-4 reprize.
Daca sfecla cruda nu este acceptata de organismul bolnavului, ea se înlocuieste cu 300 ml de suc.
Dupa trei saptamâni de administrare, bolnavilor li se îmbunatatesc analizele de sânge si starea generala de sanatate.
Persoanelor cu cancer mamar si de piele li se aplica, de 4-5 ori pe zi, pansamente cu suc de sfecla, pentru micsorarea locului afectat.
Elena JosanLegumă comună în zilele noastre, sfecla roşie are un trecut glorios. Se presupune că a fost descoperită în urmă cu aproape patru milenii, fiind cultivată în Iran, Babilon şi Asiria pentru gustul plăcut al frunzelor ei. La scurtă vreme a fost rândul rădăcinilor să facă furori, mai ales în ţările arabe, unde a devenit şi marfă pentru export.
Caravanele negustorilor plecau la drum lung spre Grecia antică şi Roma, cu desagii încărcaţi cu mărfuri, dar şi cu sfecla.
O parte se consuma pe drum, iar cantitatea rămasă se vindea cu succes.
În Grecia, sfecla simboliza starea de conflict.
Când se certau soţii, deasupra uşilor de la intrare se agaţa o cunună împletită din frunze de sfeclă.
În Roma, atitudinea faţă de sfeclă era mai degrabă respectuoasă, ea fiind considerată o legumă de lux care nu trebuia să lipsească de pe masă.
De aceea, împăratul Tiberius le-a şi impus germanilor cuceriţi de romani să plătească tributul în sfeclă.
Se crede că în România, sfecla a ajuns în secolul al IX-lea, iniţial în zona Mării Negre, odată cu ridicarea cetăţilor greceşti, luând apoi drumul Rusiei. În secolul X, călugării ruşi o cultivau cu succes aproape de Marea Baltică, preparând din ea ciorbe şi un borş delicios, în vreme ce pentru iernile lungi, sfecla se punea la murat, de regulă împreună cu varză şi fructe de pădure.
Deseori, se spune cu o doză de invidie că strămoşii erau mult mai sănătoşi decât noi, datorită alimentaţiei simple şi cât se poate de naturale. Este adevărat! Bătrânii nu aveau nevoie de cure complicate de dezintoxicare. Stricteţea alimentară din zilele de post îi scutea de problemele legate de indigestii sau depuneri de colesterol.
La ţară se ţinea post negru obligatoriu, miercuri şi vineri. În seara zilei de marţi, se bea ceai din plante şi apă în care s-a fiert sfecla. Toată ziua de miercuri, de la răsăritul şi până la apusul soarelui, nu se mânca nimic. Seara, iar se bea ceai din mai multe plante (pătlagină, sunătoare, muşeţel, roiniţă sau urzica) şi se mâncau câteva sfecle coapte în cuptor, asezonate cu leuştean şi usturoi! Un asemenea regim alimentar le permitea sătenilor să rămână activi şi cu mintea limpede, până după 90 de ani.
Vom descoperi şi noi înşine secretele sănătăţii perfecte şi ale longevităţii, dacă vom acorda respect şi atenţie nemărginitei experienţe şi înţelepciuni populare.

SFECLA, DELICIOASĂ

Sfecla este un depozit nemuritor de vitamine şi microelemente care, spre deosebire de restul legumelor, nu se distrug şi nu se dezactivează în procesul de prelucrare termică. Folosirea ei în alimentaţie are, pe lângă virtuţi culinare, şi virtuţi medicale de prevenire a bolilor de sânge, deoarece întrece toate legumele (în afară de usturoi) prin conţinutul de fier.
Asimilarea fierului este favorizata de vitamina C, prezenta în toate părţile plantei. În structura rădăcinii de sfeclă este prezent şi cuprul.
Lipsa de cupru în alimentaţie provoacă incaruntirea precoce a părului, îngreunează procesul de consolidare a fracturilor, provoacă dereglări în activitatea pancreasului. Alt element important este zincul, prezent în cantităţi foarte mari.
Datorită prezenţei lui în alimentaţie, funcţionează bine organele de reproducere, se previne apariţia coşurilor, a furunculozei, căderea părului.
Lipsa de zinc afectează vederea, poate provoca infarctul miocardic.
Sfecla conţine şi o cantitate mare de mangan, care apără ficatul de distrofie adipoasa (lipidoza), scade nivelul de zahăr în sânge, ajută în lupta cu scleroza şi elimina surplusul de apă din organism. Sfecla conţine şi iod, care favorizează metabolismul, fiindu-le extrem de prielnică persoanelor cu obezitate şi care suferă de inhibarea funcţiilor tiroidei.
De nepreţuit este rolul iodului şi în blocarea cancerului şi încetinirea îmbătrânirii. Celuloză din sfeclă scoate din organism toxinele, îmbunătăţeşte funcţionarea tractului intestinal, fiind un remediu redutabil în tratarea obezităţii şi constipaţiei.

TRATAMENTE INTERNE
* Alcoolism. Complexul de metode folosite în vindecarea alcoolismului prevede şi îmbogăţirea organismului cu săruri de potasiu, vitamine şi alte substanţe care ajută la reducerea tendinţei irezistibile de a consuma alcool. Cu 30 de minute înainte de masă, se beau 100 ml de suc de sfeclă, iar în timpul meselor principale, de 2-3 ori pe zi, se consuma salată de sfeclă rasă, fiartă sau coaptă în cuptor.
* Amigdalită. În medicină populară, se folosesc mai multe preparate din sfecla, pentru tratarea amigdalitei. Pentru gargară, se foloseşte apă călduţă în care s-au fiert frunzele sau rădăcină de sfeclă. O altă metodă: se dă pe răzătoare sfecla crudă, se umple un borcănel de 700 ml, se adăugă 2-3 linguri de oţet şi se lăsă la macerat 3 ore, amestecând periodic. Se stoarce sucul şi se adăugă puţină miere de albine. Se face gargara la fiecare 2 ore. Pentru accelerarea vindecării, în pauze, între gargare, se mesteca încet câte o felie de sfeclă crudă.
* Anemie. Conţinutul bogat în fier favorizează ridicarea nivelului de hemoglobină în sânge. Se recomandă consumul zilnic al sfeclei în stare crudă, fiartă sau murata. De 2-3 ori pe zi, se mănâncă 150 g de salată din sfecla, morcovi şi ridiche neagră crude, date prin răzătoare, amestecate cu suc de lămâie sau smântână.
Substanţele vitale din sfecla nu se distrug prin fierbere (dar e preferabil să fie consumată crudă)
* Bronşită cronică. Se stoarce sucul dintr-un kilogram de sfeclă, se amestecă cu 1 kg miere de albine, 500 ml vin roşu de casă, un pahar de suc de morcov şi 1 kg de piersici curăţate de sâmburi şi tăiate felii. Se pune totul într-un borcan de sticlă, care se introduce într-un vas cu apă călduţă. Se fierbe 10-12 minute pe baie de aburi după primul clocot. Pe parcurs, se amestecă cu o lingură de lemn sterilizata. Se păstrează în frigider. Se beau câte 75 g dimineaţa, pe nemâncate, după care se mănâncă o bucăţică de unt. Doza obţinută este pentru o singură persoană. Ajută şi la vindecarea diferitelor afecţiuni ale aparatului respirator, provocate de răceală, dar şi pentru profilaxia lor.
* Constipaţie, ocluzii intestinale, hemoroizi, hipertensiune, varice, aritmie (fibrilaţie auriculara).
Se pun la fiert 5 l de apă de izvor, şi când da în clocot se adăugă 500- 700 g de sfeclă tocată şi se ia de pe foc. Se infuzează 3 ore, apoi se strecoară. Se amestecă cu 150 g de zahăr şi o linguriţă de drojdie uscată şi se pune într-un loc cald, pentru 24-36 de ore. (Tratamentul va avea efect pozitiv numai în caz de renunţare categorică la băuturile alcoolice, inclusiv berea . După 2-3 pahare de vin sau bere, bolile ocupa din nou poziţiile câştigate şi tratamentul trebuie început de la zero.) Împreună cu sfecla, în apă puteţi să adăugaţi şi plante medicinale pentru afecţiunile de care suferiţi, de exemplu: mătase de porumb, păducel, flori de castan etc. După stoarcerea lichidului, din sfecla rămasă se modelează biluţe de mărimea corcoduşelor şi se păstrează în frigider sau în congelator (dacă sunt multe). Dimineaţa, pe nemâncate, se beau 300 ml de suc fermentat de sfeclă. Dacă după 30-45 de minute apare senzaţia de foame, se mesteca încet şi se înghite câte o biluţă de sfeclă. Procedeul se repetă ori de câte ori apare senzaţia de foame. Dacă ea nu dispare după consumul a 7-10 biluţe de sfeclă, se pot consuma şi alte alimente.
* Curăţarea organismului de metale grele şi radioactive, dizolvarea plăcilor aterosclerotice din vasele sanguine. Se prepară un amestec din cantităţi egale de sucuri din sfecla, morcov şi ridiche neagră. Amestecul se toarnă în sticle de culoare închisă şi se ţine 3 ore în cuptorul încălzit slab. Se bea de trei ori pe zi câte o lingură, între mese.
* Curăţirea sângelui, întărirea imunităţii. 500 g de sfeclă şi 500 g de morcov se taie mărunt. Peste legume se toarnă apă clocotită cât să le acopere (cu 2 degete) şi se fierb pe foc mic timp de 30 de minute. Când legumele sunt fierte, se adăugă câte o cană de stafide şi caise uscate şi se lăsă să mai fiarbă 5 minute. După răcire, preparatul se amestecă cu 2 linguri de miere de albine şi se lăsă pentru 12 ore la răcoare. Se consumă de trei ori pe zi, câte 100- 150 g , timp de o lună. Preparatul ajuta şi la restabilirea forţelor organismului slăbit după o boală grea.
* Depuneri de colesterol, constipaţie. Trei litri de apă rece se toarnă peste 1 kg de sfeclă tăiată mărunt. Se adăugă 6-8 crenguţe de urzica sau 2-3 frunze tinere de hrean. Urzica se schimbă zilnic. Componentele se pun în cămară, într-un borcan. Se bea câte un pahar, de trei ori pe zi.
* Dezintoxicare - un pahar de frunze de sfeclă tocate se amestecă cu un pahar de zahăr şi 3 litri de zer. Amestecul se pune la fermentat în loc cald, ferit de lumină, acoperit cu 3 straturi de tifon. După două săptămâni se strecoară. Se beau câte unul, apoi câte două pahare pe zi.
* Disbacterioză. Flora intestinală se restabileşte cel mai rapid dacă se consuma sfecla marinata. Modul de preparare: sfecla spălată bine se fierbe, se răceşte, se curăţa de coajă şi se taie felii subţiri. Înainte de a pune feliile în borcan, sfecla se cântăreşte. Pentru un kilogram de sfeclă este nevoie de 1 litru de apă, 2 pahare de oţet de mere, câte o linguriţă de sare şi zahăr, 10 boabe de piper negru, 6 cuişoare şi 2 foi de dafin. Marinata se aduce până la punctul de fierbere şi se ţine pe foc slab, 3-5 minute. Oţetul se adăugă după răcire. Marinata se toarnă în borcan peste feliile de sfeclă. Se păstrează la rece..
* Gripă, răceală. Se amestecă 300 g suc de sfeclă cu 200 g suc de roşii, cu sucul dintr-o lămâie, 5 linguri suc de ceapă, 4 crenguţe de mentă, sare, zahăr şi piper negru măcinat (după gust). După 2 ore, se scoate mentă şi se beau câte 50 ml suc cu înghiţituri mici, între mesele principale.
* Hipertensiune. În medicină populară găsim foarte multe reţete pentru reglarea tensiunii, în care ingredientul principal este sfecla. Se amestecă în părţi egale suc de sfeclă cu miere de albine şi se beau câte 2 linguri de trei ori pe zi. În loc de miere, puteţi să-l amestecaţi cu suc de păducel.
* Hipertensiune cu dureri de cap şi edem al picioarelor. Se storc 300 ml suc de sfeclă, se amestecă cu sucul dintr-o lămâie, 1,5 l de apă şi 300 g de zahăr sau miere de albine. Se ţin ingredientele într-un borcan de 3 l , acoperit cu tifon, într-un loc cald, pentru fermentaţie. Lichidul (gen şampanie) nu se păstrează la frigider. Se beau, de 3-4 ori pe zi, câte 100-150 ml. Reglează tensiunea arterială, dispar durerile de cap şi vâjâiturile.
* Litiază renală. Se taie în felii subţiri 3-4 sfecle de mărime medie, curăţate de coajă. Se pun într-un borcan de trei litri. Se toarnă deasupra apă rece de izvor, în aşa fel ca să rămână un loc gol de 2-3 degete. Pe gură borcanului se pune un strat de tifon. Timp de 7-8 zile, borcanul se lăsă la temperatura camerei, amestecând conţinutul zilnic, cu o lingură de lemn, apoi lichidul se strecoară în alt vas şi se păstrează în frigider. Preparatul se bea fără restricţii. Între timp, se prepară o altă porţie de băutură. În 5-6 luni, în afară de curăţarea rinichilor de nisip, este posibilă şi îmbunătăţirea digestiei şi reglarea tensiunii arteriale.
* Menopauză. Deseori, în perioada climacterica apar diferite dereglări, mai ales menstruaţii abundente, când se pierd cantităţi mari de fier. Se bea suc de sfeclă în porţii mici (75-100 ml) de 2-3 ori pe zi.
* Pietre la colecist... Ca să eliminaţi pietrele din colecist, concomitent cu alte metode, se foloseşte şi siropul de sfeclă. Un kg de sfeclă tăiată felii subţiri se fierbe în 2 litri de apă, până se obţine un sirop concentrat. Se beau câte 150 ml, de patru ori pe zi, cu 40 de minute înainte de masă.

TRATAMENTE EXTERNE
* Guturai. Se pun în nas picături de suc de sfeclă. Pentru cei mai mici, sucul se amestecă cu apă fiartă şi răcită, ca să nu-i usture tare.
* Lichen, eczeme, arsuri. Se aplică terciul din sfecla timp de 4-7 zile. Cataplasma se schimbă de 5 ori pe zi. Pe arsuri, se pot aplica şi frunzele de sfeclă strivite în palme.
* Limfostaza (elefantiazis). Edemul limfatic al picioarelor necesita un complex întreg de tratamente, printre care şi comprese cu celuloză din sfecla rămasă după stoarcerea sucului. În acelaşi timp, se bea şi infuzie din frunze de pătlagina. O lingură de frunze se infuzează în 250 ml apă fierbinte, până la răcire. Se împarte în 2 doze şi se bea dimineaţa şi seara, cu 30 de minute înainte de masă.
* Mastopatie. Terciul din sfecla tocată, pus într-un tifon, se aplică pe locul bolnav, zilnic, 40-50 de minute.. În acelaşi timp se beau câte 50 ml de suc, de două ori pe zi, cu 30 de minute înainte de masă, timp de 25 de zile.
* Paradontoza. Se râde sfecla pe răzătoarea mică. Terciul obţinut se aplică pe gingiile bolnave şi se ţine 25-30 de minute. Îmbunătăţirea se observă peste 5-7 zile, dar tratamentul trebuie repetat câteva săptămâni (în funcţie de vechimea afecţiunilor).

Medicina populară foloseşte toate componentele sfeclei. Sfecla conţine multe substanţe benefice (betanina, săruri de potasiu) care au efecte pozitive asupra tensiunii arteriale, asupra nivelului de colesterol, a metabolismului lipidic în celulele ficatului şi a întăririi pereţilor vasculari.
De regulă, se ştie că sucurile de legume se beau imediat după ce au fost stoarse.
Nu e şi cazul sucului de sfeclă, care nu se bea imediat, ci trebuie lăsat 2-3 ore ca să se evapore unele ingrediente ce produc efecte negative (dureri de cap, stări de greaţă etc.).
Cu ajutorul sucului de sfeclă ne putem testa starea de sănătate, făcând un exerciţiu simplu. Se beau 100 ml suc de sfeclă şi se mănâncă o salată de sfeclă crudă, dată prin răzătoarea fină. Se urmăresc schimbările de culoare a urinei. Dacă nu sunt prezente afecţiuni serioase de sănătate, culoarea nu se schimbă. Dacă sunt probleme de sănătate, urina capătă culoarea sucului de sfeclă.

VIN TONIC DIN SFECLĂ
În medicina populară, se foloseşte din bătrâni o reţetă cu acţiune tonică generală, care se numeşte "7 pahare".
Se amestecă în cantităţi egale câte 250 ml sucuri de: sfecla, morcov, ridiche neagră, usturoi, lămâie, miere de albine şi vin roşu dulce (cabernet).
Amestecul se păstrează în vase de sticlă, în frigider.
Se beau câte 50 ml, de trei ori pe zi.
Cantitatea - 1750 ml - reprezintă o cură care se repetă de cinci ori pe an, cu pauze de 3-4 săptămâni.
Preparatul se recomanda pentru revitalizarea organismului după intervenţii chirurgicale, chimioterapie şi în timpul tratamentelor de lungă durată.

SFECLA ŞI CANCERUL
Folosirea sucului de sfeclă în vindecarea bolnavilor de cancer se practică în medicină populară de mii de ani.
Pigmentul din planta este actorul principal în lupta cu cancerul.
Doza zilnică minimă de pigment se afla într-un kilogram de sfeclă, echivalentul a 250-300 ml de suc, care trebuie consumat fără pauze, tot restul vieţii..
Pigmentul nu este toxic, nu se descompune în procesul de prelucrare termică şi nici în procesul de digestie.
Calităţile lui terapeutice se păstrează şi după fierbere la 100 grade Celsius, timp de 2 ore.
Consumul regulat de sfeclă sub orice formă normalizează VSH-ul bolnavilor, restabileşte apetitul, scade efectele negative ale tratamentelor cu radiaţii.
Se recomandă feluri de mâncare unde sfecla este amestecată cu fulgi de ovăz, hrean, banana sau lapte prins.
În Centrul oncologic de la Moscova , li se prescrie bolnavilor să consume zilnic câte 250 g de sfeclă crudă, dată pe răzătoare fină, în 3-4 reprize.
Dacă sfecla crudă nu este acceptată de organismul bolnavului, ea se înlocuieşte cu 300 ml de suc.
După trei săptămâni de administrare, bolnavilor li se îmbunătăţesc analizele de sânge şi starea generală de sănătate.
Persoanelor cu cancer mamar şi de piele li se aplică, de 4-5 ori pe zi, pansamente cu suc de sfeclă, pentru micşorarea locului afectat.
Elena Josan