Filmul documentar al producătorului german Nikolaus Geyrhalter, „Unser taeglich Brot“ (Our Daily Bread - Pâinea noastră cea de toate zilele), dezvăluie, fără comentarii, un tablou pe cât de cutremurător şi de terifiant, pe atât de adevărat al unei agriculturii ce prolifereaza tot mai mult în Uniunea Europeană.

Ceea ce putem vedea în film nu mai reprezintă nicidecum agricultura în sensul în care o înţelege orice român; este mai degraba o cumplită industrie producătoare de furaje pentru oameni! Normele europene, stabilite dupa politica economică a corporaţiilor multinaţionale din agricultură, au permis şi au încurajat dezvoltarea acestei industrii în detrimentul sau chiar împotriva agriculturii ecologice sau tradiţionale, numită astăzi în batjocoră "agricultură de subzistenţă".

Deşi există multe voci care arată absurditatea acestei abordări hipertehnologizate, chimizate şi robotizate (la propriu şi la figurat), lucrurile se petrec ca şi cum nu s-ar vedea problemele. Putem vedea în film muncitori agricoli protejaţi cu costume etanse si măşti de gaze... Pentru prima data în istoria omenirii, munca "agricultorilor" are loc în mediu toxic!!! Ce putem să mai spunem despre produsele "alimentare" rezultate?

Occidentalii, care trăiesc zi de zi, pe pielea lor, tragedia industrializării agriculturii, au început să devină conştienţi de comoara pierdută.
Va trebui ca românii să se trezească rapid pentru a opri aceasta aberaţie, înainte să fie prea târziu. Încă avem această comoară a agriculturii naturale. Încă mai putem mânca o roşie, un pepene sau un măr gustos, chiar dacă ele nu sînt mari şi umflate ca baloanele. Există un mare pericol ca ele să se piardă, dacă înghiţim pe nemestecate tot ce ni se impune adesea pe ascuns, pe cale administrativă, fără să fim măcar consultaţi, prin negocieri dubioase, de către UE. Dacă vrem să le mai avem, trebuie să învăţăm să le preţuim şi apoi să le păstrăm cum se cuvine!

Adobe Flash Player not installed or older than 9.0.115!