Fiecare casă este unică, vie, vibrantă şi biostructural vorbind, este învelişul mineral al celui sau celor care o locuiesc. Are meridiane energetice şi chakre, generează un efect de forma perceptibil cu care interferăm pe diverse niveluri structurale fizice şi subtile. Casa este un biosistem deschis, integrat organic în Firea Înconjurătoare, o interfaţă între macro şi microstructurile Multiversului, un moment holo-fractal al Creaţiei.

Construirea trece prin aceleaşi faze tehnice de bază ca la oricare alt tip de casă. Trebuie respectată cu stricteţe ordinea execuţiei lucrărilor. Cea mai bună abordare este angajarea unei persoane de specialitate care să întocmească un Grafic de Execuţie şi să urmărească executarea lucrărilor în ordinea firească şi respectarea proiectului.
Pentru cei ce construiesc pentru prima dată, urmărirea execuţiei propriu-zise şi implicarea directă în unele operaţiuni poate fi o experienţă plăcută şi foarte utilă a punerii în operă a Proiectului.

Plantă erbacee din familia Araceae, perenă, cu rizom orizontal, gros şi cărnos, miros plăcut de mandarine şi gust aromat-amar. Are tulpina înaltă de 60-150 cm, cu o singură frunză de 50-80 cm în formă de spadă. Florile sunt verzui, grupate în inflorescenţe ca un spadice cărnos, lung de circa 10 cm.

Alte denumiri populare: trestie mirositoare, buciumaş, calm, calamar, calmuz, papură roşie, crin de apă, spetează, speribană.

Răspândire
Planta provine din India şi a fost adusă în Europa de Est prin secolul XIII de către tătari şi turci, care o utilizau Ia dezinfectarea apei de băut. Creşte în flora spontană prin locuri mIăştinoase, şanţuri umede şi pe malurile apelor lin curgătoare sau ale bălţilor, mai ales în Banat, Crisana şi Bucovina. Se cultivă în parcuri şi grădini ca planta ornamentală.

Specia de grâu numită Triticum spelta este, se pare, cea mai veche dintre cereale şi strămoşul grâului comun. Spre deosebire de grâul comun, Triticum spelta are un gust deosebit, amintind de cel de nucă.
După aromă şi gust, am putea spune, încercând o analogie, că Triticum spelta este, faţă de grâul comun, precum frăguţele faţă de căpşuni.

Ca principală cereală pentru pâine, Triticum spelta este pomenit chiar şi în Vechiul Testament.

Triticum spelta a fost cultivat de geţi şi de vechii egipteni. În privinţa vechimii agriculturii, sînt revelatorii rezultatele săpăturilor arheologice făcute la Porţile de Fier de către domnul Vasile Boroneanţ, una dintre marile personalităţi ştiinţifice ale României. Boabele de grâu descoperite în aşezările de la Schela Cladovei au fost datate 7.800 î.H. în laboratoarele reputate de la Oxford, Gröningen, Berlin şi Bonn. Aceasta pune punct unor speculaţii mai vechi, care voiau să aducă agricultura în spaţiul carpatic, nu se ştie cum, de undeva din sud-estul Asiei sau din Orientul apropiat.

Din fericire, au existat întotdeauna agricultori care l-au cultivat, iar astăzi Triticum spelta trăieşte o adevărată renaştere.

Câteva informaţii despre un remediu multimilenar, mai puţin cunoscut astăzi, dar care rămâne la fel de eficient şi de util ca întotdeauna: argila. Mulţi ştiu cum arată, dar mai puţini ajung vreodată să afle că argila este, în realitate, un remediu natural foarte puternic, cunoscut din timpuri imemoriale.