În urmă cu două decenii, un psiholog hawaiian surprindea lumea ştiinţifică cu ceea ce am putea numi, pe bună dreptate, un miracol. Spitalul de Stat din Hawaii se confrunta în acel moment cu probleme deosebit de grave în secţia bolnavilor psihici care comiseseră crime abominabile.
Violenţa acestora era atât de mare încât, deşi purtau cătuşe la mâini şi la picioare, personalul medical se simţea serios ameninţat de aceştia, iar cei mai mulţi psihologi clinicieni obişnuiau să-şi dea demisia după aproximativ o lună de lucru cu acest gen de pacienţi.
În ciuda avertismentelor colegilor bine intenţionaţi, care încercau să-l convingă să nu lucreze într-un astfel de loc, fiindcă asta echivala cu o sinucidere în plan profesional, dr. Ihaleakala Hew Len a acceptat totuşi postul. Şi atunci au început să apară miracole. După numai câteva luni, s-a dovedit că în cazul multora dintre aceşti pacienţi nu mai era nevoie de cătuşe.
Dozele medicaţiei au scăzut simţitor la majoritatea pacienţilor şi chiar s-au sistat în cazul unora. După patru ani, pavilionul a trebuit să fie închis din lipsă de... pacienţi violenţi.

O marturie cutremuratoare a unui cercetator in vaccinuri care a lucrat mai bine de 10 ani in laboratoarele unor mari companii farmaceutice din SUA.
„Din punctul meu de vedere, toate vaccinurile sunt periculoase. Din mai multe motive. Implica sistemul imunitar uman intr-un proces care tinde sa compromita imunitatea. Pot sa provoace boala pe care, teoretic, ar trebui sa o previna. Pot cauza alte boli in afara celor pe care trebuie sa le previna.“
„Oamenii cred ca aceste laboratoare, locuri de fabricare sunt cele mai curate din lume. Si asta NU este adevarat. Contaminarea apare tot timpul. Obtii tot felul de chestii care ajung in vaccinuri.“

Pedicuţa este cunoscută şi sub numele de brădişor şi este considerată, deopotrivă, o plantă de leac şi magică pentru că sporii ei, asemănători cu făina de grâu, numiţi si „făina vrăjitoarelor”, erau folosiţi pentru vindecarea rănilor şi a iritaţiilor pielii. Este o plantă utilizată pentru tratarea multor boli din cele mai vechi timpuri, medicina populară cunoscându-i efectele magice in tratarea bolilor hepatice, chiar şi a celor în forme grave, a pietrelor la rinichi şi la bilă. Efecte miraculoase are şi în tratarea alcoolismului, iar ceaiul de pedicuţă îi ajută pe fumători să scape de acest viciu. De asemenea, în vechime era folosită şi contra paraliziilor faciale, a discopatiilor lombare, a eczemelor, a reumatismului.
Totodată, la noi, dar şi în alte zone ale Europei, pentru aplicaţii externe, se umplu perne cu planta întreagă ca leac împotriva blocajelor renale, a spasmelor musculare, a coşmarurilor. Se crede că băile cu pedicuţă au proprietăţi magice, alungând stresul şi protejând împotriva bolilor.

Cele trei principii fundamentale din ştiinţa tradiţională indiană a medicinei Ayurveda, numite sattva, rajas şi tamas nu sunt creaţii ale gândirii omeneşti, ci reprezintă cele trei forţe, trei tendinţe fundamentale obiective ale Naturii Primordiale. Prin inter­acţiunile lor reciproce se desfăşoară procesul de transformare a energiei subtile în energie potenţială, încorporată în substanţe.

Sattva reprezintă tendinţa spirituală a echilibrului, puritatea esenţială. Rajas reprezintă tendinţa spirituală ascendentă, dinamismul şi acţiunea. Tamas reprezintă tendinţa spirituală descendentă, inerţia.

Aceste principii primare (GUNA) pot fi conştientizate mai ales prin efectul manifestărilor lor. Oricine le poate recunoaşte prezenţa prin activitatea pe care o are trupul propriu, ele având rolul de a ghida energia în canalele ei subtile (nadi) corespunzătoare.

Profesorul universitar doctor Constantin Milică este cunoscut în toată ţara pentru preparatele sale din plante, care au vindecat suferinţele a mii de oameni. A fost singurul doctorand al academicianului Traian Săvulescu şi şi-a dedicat 30 de ani din viaţă studiului atent al plantelor medicinale şi transpunerii cunoştinţelor asimilate în cele peste 600 de produse pe care le produce în laboratorul Universităţii Agronomice din Iaşi. Pentru fiecare afecţiune în parte, profesorul de fiziologia plantelor are un întreg „arsenal“ de ceaiuri, tincturi, unguente, uleiuri sau siropuri, obţinute din îmbinarea, în proporţii precise, a 16 plante medicinale sau aromatice.