Din câte ştim noi, Mărţişorul nu se găseşte în lume decât în Spaţiul primordial al Cetăţii Carpatice şi în zonele pericarpatice, la români şi la unele populaţii, româneşti sau foste româneşti, din preajma fruntariilor actuale ale României (vezi marteniţa în Bulgaria). Obiceiul urcă în timp până în neolitic şi este strâns legat de tradiţia sacră, originară, a românilor. Înţelesul său esenţial este acela de sărbătoare de început de an. De aproape 300 de ani, românii sunt singurii din Europa care sărbătoresc, cu sau fără ştiinţă, de două ori Anul nou, o dată după calendarul oficial, internaţional, iar a doua oară după calendarul popular, străvechi, geto-dac.

Pentru mulţi autori clasici greci şi latini, Dacia este spaţiu primordial încă din preistorie. Ea este punct de plecare şi de referinţă, Centru spiritual al lumii vechi europene. După vechii greci, şi nu numai, prin muntele Omu trecea axa lumii (axis mundi). În jurul ei se rotea, ca în jurul unei axe ideale, ce trecea prin Centrul pământului, întreaga sferă cerească. Aici, în Hiperboreea, se găseau ţâţânele lumii (cardines mundi).

Organismele modificate genetic – create şi cultivate pe scară largă în Statele Unite ale Americii – sînt acceptate de guvernele unor ţări ale lumii (care merg până la a le prezenta drept o rezolvare a problemei foametei), dar sînt privite, în schimb, cu neîncredere de nenumărate alte ţări şi respinse cu vehemenţă de organizaţiile ecologiste, devenind astfel un subiect foarte controversat... Unii specialişti chiar au ajuns să definească, mai în glumă, mai în serios, organismele modificate genetic ca o soluţie periculoasă la o problemă inexistentă...

A fost odată ca niciodată; că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de când făcea plopşorul pere şi răchita micşunele; de când se băteau urşii în coade; de când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau, înfrăţindu-se; de când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci şi nouă de oca de fier şi s-arunca în slava cerului de ne aducea poveşti;

De când se scria musca pe părete,
Mai mincinos cine nu crede.

40 DE MOTIVE PENTRU CARE TREBUIE OPRITĂ APARIȚIA CARDULUI DE BOALĂ ȘI DECES, SUPRANUMIT MINCINOS "CARD NAŢIONAL DE SĂNĂTATE":

1)    Pentru că este o nouă megaţeapă în domeniul sanitar;
2)    Pentru că este anti-naţional prin scop şi prin cheltuirea banilor personali şi publici;
3)    Pentru că noţiunea iniţială, în 1998, de card naţional de sănătate era valabilă în condiţiile asigurărilor facultative sociale de sănătate;
4)    Pentru că şi-a pierdut sensul în 2006 când acestea au devenit obligatorii;
5)    Pentru că este imposibil, tehnic şi legislativ, să aibă valabilitate în afara României;
6)    Pentru că un card de sănătate este un instrument financiar specific unor societăţi de asigurări private de sănătate;
7)    Pentru că de la un preţ de cost de maxim 0,3 euro se va vinde cu aproape 3 euro;
8)    Pentru că se va vinde la aproximativ 15 milioane de cetăţeni, ceea ce înseamnă un profit probabil de aproximativ 30 milioane de euro;
9)    Pentru că în afara acestui profit va mai aparea unul din obligativitatea cumpărării a aproximativ 30.000 de cititoare de carduri de către medici, cabinete medicale, spitale;
10)    Pentru că va trebui cumpărat şi un soft special pentru aceste echipamente şi pentru transmiterea datelor de la unii la alţii;

Pentru unii dintre noi e greu să-şi imagineze chiar şi o singură zi fără ciocolată, ca să nu mai vorbim de o viaţă întreagă. Ciocolata aşa cum o cunoaştem noi azi este o descoperire recentă. Până la mijlocul secolului al XIX-lea ciocolata nu era o mâncare, ci o băutură, şi nu una dintre cele mai delicioase. Ciocolata a fost adusă din Lumea Nouă, fiind total necunoscută Europei până în secolul al XVI-lea. În Mexic, America Centrală şi de Sud ea este însă consumată de mii de ani. În 1519 Cortez i-a găsit pe indienii azteci pregătind o băutură ciudată pentru regele lor, Montezuma, din nişte seminţe colorate. Nu era decât ciocolata, din care Montezuma bea zilnic cel puţin 50 de căni.