Oamenii zilelor noastre îmbătrânesc înainte de vreme, risipind nechibzuit energia lor sexuală. În conformitate cu tradiţiile spirituale ale omenirii însă, această energie este un veritabil elixir de viaţă lungă, dacă este utilizat într-un mod înţelept. Vechii împăraţi chinezi erau educaţi de mici de către maeştrii lor taoişti pentru a învăţa cum să îşi folosească în mod creator energia sexuală, realizând tehinici de retenţie seminală. Tradiţia chineză evocă o epocă de aur, în care toţi oamenii trăiau în armonie cu natura şi erau capabili fără efort să transmute fluidele sexuale, sublimând apoi energia obţinută şi regenerându-se vital, la fel de firesc cum respirau. Se ştie că în Evul mediu, alchimiştii au urmărit să transforme plumbul în aur prin anumite procedee fizico-chimice şi metode cunoscute doar celor puţini. În ultimele două secole, câţiva savanţi au evidenţiat fenomenul transmutaţiei biologice, fără a-i putea da o explicaţie...

Vă prezentăm mai jos două puncte de vedere diametral opuse asupra substanţei toxice INITIUM, pentru care în România s-au dat aprobările necesare folosirii în agricultură la culturile de struguri, cartofi, castraveţi, roşii şi ceapă.

Dragobete, numit şi Cap de Primăvară, este sărbătorit în România în funcţie de zona etnografică, într-una din zilele de la sfârşitul lunii februarie şi începutul lunii martie, data generică fiind 24 februarie. După legendă, el este fiul Babei Dochia şi reprezintă simbolic, în opoziţie cu aceasta, principiul masculin, pozitiv. Dragobetele, purtătorul dragostei şi al bunei dispoziţii, are atribuţii care corespund cu cele ale zeului dragos­tei la romani, Cupidon. El este sărbătorit în ziua împerecherii păsări­lor care se strâng în stoluri, ciripesc şi încep să-şi constru­iască cuiburile. De aceea, fetele şi băieţii aşteptau cu nerăbdarea şi sărbătoreau Dragobetelui pentru a fi şi ei îndrăgostiţi tot anul. În această zi, considerată, local, prima zi de primăvară, fetele şi băieţii se adunau în grupuri şi ieşeau hăulind şi chiuind în câmp, de unde adunau viorele şi tămâioare. La Sânziene culegeau alte două flori, roji (un fel de trandafir sălbatic) şi oglici (flori mici galbene), nu­mite surioarele viorelelor şi tămâioarelor, le tăceau bu­chete şi le slobozeau pe apă. Tradiţia susţine că împreu­narea florilor surori, vitregite de natură să nu se întâlnească niciodată, echivala cu o faptă bună, reprezentând jumătate de sărindar („Şezătoarea“, XII, 1904).

Fiecare casă este unică, vie, vibrantă şi biostructural vorbind, este învelişul mineral al celui sau celor care o locuiesc. Are meridiane energetice şi chakre, generează un efect de forma perceptibil cu care interferăm pe diverse niveluri structurale fizice şi subtile. Casa este un biosistem deschis, integrat organic în Firea Înconjurătoare, o interfaţă între macro şi microstructurile Multiversului, un moment holo-fractal al Creaţiei.

Construirea trece prin aceleaşi faze tehnice de bază ca la oricare alt tip de casă. Trebuie respectată cu stricteţe ordinea execuţiei lucrărilor. Cea mai bună abordare este angajarea unei persoane de specialitate care să întocmească un Grafic de Execuţie şi să urmărească executarea lucrărilor în ordinea firească şi respectarea proiectului.
Pentru cei ce construiesc pentru prima dată, urmărirea execuţiei propriu-zise şi implicarea directă în unele operaţiuni poate fi o experienţă plăcută şi foarte utilă a punerii în operă a Proiectului.