De mii de ani, cea mai mare atenţie a persoanelor preocupate de sănătatea celor din jur a fost îndreptată spre planta Salvia officinalis, considerată „iarbă sfântă“ la greci, şi „simbolul sănătăţii“, la orientali. Pentru romani devenise un panaceu universal, care vindeca toate bolile umane sau planta celor 1.000 de virtuţi terapeutice. De altfel, denumirea speciei derivă de la cuvântul latin „salvare“ - a salva, a vindeca, având multiple întrebuinţări terapeutice.

Prin unele grădini botanice, prin parcuri ori pe alei, se întâlneşte un arbore falnic, care creşte necultivat doar în China, Japonia şi Coreea, având locul său de origine Extremul Orient. Acest arbore - Ginkgo biloba - a fost importat pe tot globul. El poate fi întâlnit în America de Sud şi în oraşe de pe tot cuprinsul Statelor Unite. În Europa este cunoscut şi sub numele de "Arborele de 40 de taleri" sau "Arborele celor 40 de steme". În Japonia i se mai spune şi "Bradul sacru", "Părul fecioarei", "Arborele templier", "Arborele vieţii" sau "Arborele pagodelor" şi se consideră că are o sacralitate şi o putere curativă extraordinară el fiind folosit ca medicament de peste 5000 de ani.

– adaptare după Plante medicinale miraculoase din flora României  – 

Uleiul esenţial de busuioc are efectele tonice, revigorante, antidepresive şi stimulente cele mai puternice dintre uleiurile folosite în mod obişnuit la noi în ţară. Datorită energiei sale fierbinţi, se distinge prin eficienţă în bolile bronho-pulmonare, hormonale, nervoase (epilepsie, paralizie) şi psihice (depresie şi astenie în special).

În conformitate cu datele tradiţiei carpatice şi nu numai, cuvântul post se referă la abţinerea voluntară, parţială sau totală de la mâncare pentru o perioadă determinată de timp. Alcătuitorii DEX-ului, însă, califică postul ca pe o simplă interdicţie, prescripţie de natura confesională, religioasă, aşa cum se vede mai jos:
„1. Interdicţie de a mânca unele alimente (de origine animală) prescrisă credincioşilor de către biserica ortodoxă în anumite zile sau în anumite perioade ale anului.
2. Perioadă de timp care precede o sărbătoare şi în care biserica prescrie să se postească.“
Un bun simţ elementar ne obligă să observăm că, în realitate, postul se referă la abstinenţa liber consimţită de la hrană, şi că el nu este doar o banală restricţie alimentară. Să vedem, în continuare, ce este şi la ce foloseşte postul.

Profesor V. Andriţoiu,
Lector ANATECOR, Master în ştiinţe medicale, Apiterapeut
Studiile medicale confirmă ceea ce, de fapt, se petrecea în satul de odinioară: timpul maximei fertilităţi feminine se cuprinde între 20/27 şi 34 de ani, cu un început de regres după 30 de ani, accentuat după 34 de ani şi mai ales după 38 de ani. Tot mai mulţi tineri, din cele mai diverse motive, îşi amână căsătoria, iar timpul când „este chemată barza“ întârzie încă şi mai mult. O precizare, încă, este necesară: între infertilitate (absenţa sarcinii în timp de 1-2 ani de contacte sexuale neprotejate) şi sterilitate (imposibilitatea certă de a obţine o sarcină), este o mare diferenţă...